ISTORICUL
BISERICII CU HRAMUL SFINŢII
VOIEVOZI
Biserica parohială din
Valea Crângului oraşul Urlaţi a fost începută din temelie în
anul 1946 şi încă nu a fost dată în
folosinţă până în anul 1971. Este o
construcţie solidă din zid de cărămidă acoperită cu tablă
galvanizată, aşezată pe o muchie de deal la poalele căruia se
află biserica veche parohială - capelă
de cimitir. Terenul a fost donat de domnul Gheorghe Ilie Stănescu
din oraşul Urlaţi, cartierul Valea Nucetului, pendinte de parohia
Valea Crângului - 1946.
Fondurile şi
materialele pentru această constructie au început a fi strânse
încă din anul 1936, de la credincioşi
prin stăruinţa preotului Gheorghe Iliescu.
Piatra de temelie s-a
pus în anul 1946 când s-a şi sfintit.
Din lipsa de fonduri lucrările au fost sistate în anul 1957.
În anul 1962
prin numirea la această parohie a noului şi tânăr preot
Pârvu I. Gheorghe care de altfel este chiar din partea locului
acesta, a început din nou continuarea lucrărilor de construcţie a
bisericii, mai întâi pregătind credincioşii, apoi în anul 1964
s-au strâns fonduri, s-au confecţionat 28
ferestre metalice în valoare de 7450 lei,
din venituri proprii şi din donaţiile credincioşilor. În anul
1966, prin insistenţele preotului paroh
Pârvu, finisarea interioară ca şi exteriorul au fost intocmite de
arh. Grecul valoarea 59000 lei şi un alt
deviz suplimentar de 24600 lei. Sfanta
Arhiepiscopie a Bucureştilor a venit în ajutor acordand o donaţie
de 15000 lei.
Lucrările care s-au
executat din anul 1966 şi până în 1970
constau din: tencuieli interioare
instalaţie electrică şi de paratrăsnet, turnare mozaic şi
lustruiri de pardoseli mozaicate, confecţionat catapeteasma şi
micsorata dupa criteriile bisericii pentru ca fusese adusă din 1964
de la biserica Sfanţul Elefterie din Bucureşti, primită în
dar. Alte lucrări s-au făcut pentru confecţionarea unui număr
restrâns de mobilier strict necesar. Valoarea lucrărilor executate
au ajuns la 63051,20 lei. În anul 1971
s-a întocmit devizul de finisare exterioară de acelaşi
arhitect, în valoare de 44000lei. Din acest deviz s-au executat
lucrări de tencuieli exterioare, scări, plăci de beton, dale
pentru trotuar de jur împrejurul bisericii în valoare de 28850
lei.
Biserica are o lungime
de 19m şi o lăţime de 7,5m totalizând 140mp.
Elementele principale ale clădirii sunt: beton armat, beton simplu
şi cărămidă presată. La intrare este construită o scară cu
trei trepte de beton mozaicate apoi sub arcade sunt opt stâlpi
rotunzi de susţinere. Intrând în biserică, în tindă, de o parte
şi de alta, sunt două cămăruţe ; una
pentru arhivă, cancelarie, bibliotecă şi pangar în dreapta şi
alta în stanga pentru cazanul de botez, magazie de unelte, mături
şi o scară metalică cu trepte din tablă de acces la cafas. Se
intră apoi în pronaos printr-o uşă glasvand (donaţie
a preotului Parvu, a consiliului parohial şi a unui enoriaş din
Ploieşti fost enoriaş al parohiei noastre).
Pronaosul este lung de
7m şi lat de 6m.
Legătură dintre pronaos şi naos se face printr-o arcadă înaltă
care dealtfel se află în toate părţile laterale ale naosului.
Naosul are stâlpi pătraţi de beton care susţin baza turlei şi
turla Pantocratorului. Lucrările de finisare au continuat până în
anul 1972 când biserica a fost sfinţită.
Din anul 1997
a fost numit la această parohie tânărul preot Radu
Manuel care slujeşte până în
prezent. În decursul timpului numărul credincişilor a scăzut
foarte mult ajungând la o sută de familii datorită migraţiei
tinerilor spre oraşe şi străinătate. Parohia se micşorează pe
zi ce trece, iar situatia materiala a credincişilor a devenit
insuficientă pentru nevoile unei parohii. Cu toate acestea prin
binecuvântarea Domnului şi ravna credincioşilor din parohie dar şi
a fiilor acestora aflaţi în alte localităţi, preotul Radu Manuel
a reuşit să continue înfrumuseţarea acestei biserici prin
:
vopsirea cu bronz a
tablei,
zugrăvirea
pereţilor exteriori cu vopsea lavabilă de culoare albă,
a fost refăcut
tavanul din pridvorul bisericii,
s-a iluminat
nocturn incinta bisericii,
a fost construită
o troiţă în cinstea Maicii Domnului care se află în capătul
aleii de acces,
s-au inlocuit
covoarele cu mochetă în biserică şi sfânţul altar,
au fost înlocuite
candelele şi policandrul din mijlocul bisericii cât şi cel din
pronaos şi sfânţul altar cu unele greceşti,
s-a ridicat o sobă
de teracotă pentru încălzirea pe timp de iarnă în locul unui
godin de tablă,
a fost înlocuită
întreaga tâmplărie exterioară metalică (uşi
şi ferestre) cu tămplărie de P.V.C. cu
geam termopan de culoare mahon,
a fost dotată
biserica cu sistem de alarmă performant şi un sistem de
sonorizare,
au fost inlocuite;
cărţile vechi de slujba cu unele noi,
sfintele vase cu
unele aurite şi cădelniţă,
vesminte preotesti
brodate,
icoane praznicale,
acoperăminte
pentru întreaga biserică în culori deschise şi unele închise
pentru perioada postului mare.
Pe lângă strănile
existete au mai fost donate scaune tapiţate de culoare neagră şi
pernuţe de acelaşi fel pentru persoanele în vârstă.
ISTORICUL BISERICII VECHI PAROHIALE
Biserica
veche parohială - capelă de cimitir, din
Parohia Valea Crângului, Oraşul Urlaţi, judetul Prahova, este
construcţie din zid de cărămidă, în paianţă acoperită cu
tablă neagră. Nu s-a găsit nici o pisanie pe peretele de la
intrare sau din interior şi nici din documentele vremii sau din
cărtile de ritual anul construcţiei, numele ctitorilor sau alte
date privitoare la actul de proprietate a acestui sfânt lăcaş.
Din tradiţie s-a zis că biserica ar exista pe aceste meleaguri încă
din anul 1782, iar din alte surse se pare că datează numai din anul
1845. Nu se ştie data exactă a vremii, mai sigur se pare a fi data
de 1782. Biserica este situată într-o vale, depresiune, în
mijlocul sesiei parohiale, care în 1904 era de 6 pogoane (curtea
bisericii, lăcaşul de cult, cimitirul, curtea şi grădina casei
parohiale, o rezervă de cimitir şi un teren arabil).
Provenienţa
acestui teren nu se cunoaste, însă Biserica şi parohia l-au
stăpânit de la existenţa ei cu toate că parohia s-a înfiinţat
prin dezlipirea de la Valea Urloi
la 1 Martie 1937 prin
stăruinţa Pr. Iliescu Gheorghe.
Biserica
este o construcţie veche din zid de paianţă şi din insemnările
sporadice găsite într-un apostol, se pare că această biserică a
fost schit mănăstiresc. Scrierea datează din anul 1815 ceea ce ne
face să susţinem că existenţa bisericii aici este mai veche,
adică din anul 1872.
Pe a doua
pagină a aceluiaşi apostol se găseşte scris cu litere chirilice
de mână, următorul text: 1815 - "Să
se ştie că acestu Apostol ce este al SF. Biserici - Schitul
Marunţiş acul de al doilea s-au legat cu toată osârdia şi
cheltuiala D-lui Jupân Ioniţă din Tîrgul Urlaţi, spre pomenirea
tuturor neamurilor.” Este tradus şi
transcris cu litere latine.
Cartea este legată din lemn şi
piele şi datează din 1845, noiembrie 22 şi nu se află în stare
tocmai bună.
Din
cele de mai sus rezultă că biserica veche parohiala-capelă de
cimitir, datează din a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea (1782) şi că la început ar fi
fost schit mănăstiresc cu unul sau mai mulţi vieţuitori. Tot de
aici reiese şi numele celuilalt sat care alcătuieşte Parohia Valea
Crângului – Mărunţis, aflat
la sud-estul bisericii. Biserica cu hramul
Sf. Voievozi este atât de veche încât tălpile de stejar sunt
putrede. Acum vreo 100 de ani, cu ocazia unei renovări, biserica a
fost încinsă cu o centură de fier, o platbandă de ancorare.
Pereţii de lemn şi cărămidă sunt aşezaţi pe o fundaţie de
suprafaţă cu tălpile şi pereţii la partea inferioară putrezite.
Cu toată consolidarea facuţă cu ani în urmă cei doi contraforţi
au fost măcinaţi.
Catapeteasma
este de zid, groasă de circa 35 cm. şi în stare de surpare.
Dealtfel toata biserica se află în această stare, mai ales în
partea de sud unde s-au format găuri mari fiind astupate cu cărămidă
şi piatră. Acoperişul este putred şi nu mai poate susţine carton
sau tabla ceea ce duce la scurgerea apei înăuntru. Biserica veche
parohială ameninţă astfel cu prabuşirea.
Pictura
bisericii este o pictură slabă care s-a păstrat doar pe alocuri
nereprezentand interes deosebit. Deasemenea obiectele care au mai
ramas, ce alcătuiau mobilierul acestei biserici nu au o valoare
artistică sau istorică.
Acesta este
pe scurt istoricul bisericii vechi parohiale din Valea Crângului cu
hramul SF. Voievozi. Biserica nu figurează nici în lista monumentelor istorice.
Conacul Brâcovenesc
Oraşul Urlaţi are în
componenţa sa următoarele localităţi: Arioneştii Noi, Arioneştii
Vechi, Cherba, Jercalai, Maruntiş, Orzoaia de Jos, Orzoaia de Sus,
Schiau, Ulmi, Valea Bobului, Valea Crângului, Valea Mieilor, Valea
Nucetului, Valea Pietrii, Valea Seman, Valea Urloi.
În gura Urlaţiului, în
locul unde Cricovul Sărat scapă de strâmtoarea dealurilor, în
vara anului 1711 a stat Sf. Constantin Brâncoveanu cu cea din urmă
oştire a Ţării Româneşti în luptele cu turcii. Aici amintim că
în Cătunul Valea Crângului a fost construit un Conac (1705) ,,Casă
Domnească” dintre vii care există şi astăzi, pe o suprafaţă
de cca. 10Ha într-un punct de unde se putea supraveghea întraga
vale a Cricovului; această clădire având şi un tunel de scăpare
care nu s-a pastrat.
În perioada
,,sistematizării” comuniste (1975), localitatile Valea Nucetului,
Maruntiş erau propuse pentru dezafectare, fiind în locuite cu
plantaţii viticole. Însă legea a fost abrogată în 1990 şi
situaţia a revenit la normal.
27 august 2010,
Pr. Paroh, Radu Manuel Mihail