ISTORICUL BISERICII CU HRAMUL SFINŢII VOIEVOZI

       Biserica parohială din Valea Crângului oraşul Urlaţi a fost începută din temelie în anul 1946 şi încă nu a fost dată în folosinţă până în anul 1971. Este o construcţie solidă din zid de cărămidă acoperită cu tablă galvanizată, aşezată pe o muchie de deal la poalele căruia se află biserica veche parohială - capelă de cimitir. Terenul a fost donat de domnul Gheorghe Ilie Stănescu din oraşul Urlaţi, cartierul Valea Nucetului, pendinte de parohia Valea Crângului - 1946.

      Fondurile şi materialele pentru această constructie au început a fi strânse încă din anul 1936, de la credincioşi prin stăruinţa preotului Gheorghe Iliescu.

      Piatra de temelie s-a pus în anul 1946 când s-a şi sfintit. Din lipsa de fonduri lucrările au fost sistate în anul 1957.

      În anul 1962 prin numirea la această parohie a noului şi tânăr preot Pârvu I. Gheorghe care de altfel este chiar din partea locului acesta, a început din nou continuarea lucrărilor de construcţie a bisericii, mai întâi pregătind credincioşii, apoi în anul 1964 s-au strâns fonduri, s-au confecţionat 28 ferestre metalice în valoare de 7450 lei, din venituri proprii şi din donaţiile credincioşilor. În anul 1966, prin insistenţele preotului paroh Pârvu, finisarea interioară ca şi exteriorul au fost intocmite de arh. Grecul valoarea 59000 lei şi un alt deviz suplimentar de 24600 lei. Sfanta Arhiepiscopie a Bucureştilor a venit în ajutor acordand o donaţie de 15000 lei.

      Lucrările care s-au executat din anul 1966 şi până în 1970 constau din: tencuieli interioare instalaţie electrică şi de paratrăsnet, turnare mozaic şi lustruiri de pardoseli mozaicate, confecţionat catapeteasma şi micsorata dupa criteriile bisericii pentru ca fusese adusă din 1964 de la biserica Sfanţul Elefterie din Bucureşti, primită în dar. Alte lucrări s-au făcut pentru confecţionarea unui număr restrâns de mobilier strict necesar. Valoarea lucrărilor executate au ajuns la 63051,20 lei. În anul 1971 s-a întocmit devizul de finisare exterioară de acelaşi arhitect, în valoare de 44000lei. Din acest deviz s-au executat lucrări de tencuieli exterioare, scări, plăci de beton, dale pentru trotuar de jur împrejurul bisericii în valoare de 28850 lei.

      Biserica are o lungime de 19m şi o lăţime de 7,5m totalizând 140mp. Elementele principale ale clădirii sunt: beton armat, beton simplu şi cărămidă presată. La intrare este construită o scară cu trei trepte de beton mozaicate apoi sub arcade sunt opt stâlpi rotunzi de susţinere. Intrând în biserică, în tindă, de o parte şi de alta, sunt două cămăruţe ; una pentru arhivă, cancelarie, bibliotecă şi pangar în dreapta şi alta în stanga pentru cazanul de botez, magazie de unelte, mături şi o scară metalică cu trepte din tablă de acces la cafas. Se intră apoi în pronaos printr-o uşă glasvand (donaţie a preotului Parvu, a consiliului parohial şi a unui enoriaş din Ploieşti fost enoriaş al parohiei noastre).

      Pronaosul este lung de 7m şi lat de 6m. Legătură dintre pronaos şi naos se face printr-o arcadă înaltă care dealtfel se află în toate părţile laterale ale naosului. Naosul are stâlpi pătraţi de beton care susţin baza turlei şi turla Pantocratorului. Lucrările de finisare au continuat până în anul 1972 când biserica a fost sfinţită.

     Din anul 1997 a fost numit la această parohie tânărul preot Radu Manuel care slujeşte până în prezent. În decursul timpului numărul credincişilor a scăzut foarte mult ajungând la o sută de familii datorită migraţiei tinerilor spre oraşe şi străinătate. Parohia se micşorează pe zi ce trece, iar situatia materiala a credincişilor a devenit insuficientă pentru nevoile unei parohii. Cu toate acestea prin binecuvântarea Domnului şi ravna credincioşilor din parohie dar şi a fiilor acestora aflaţi în alte localităţi, preotul Radu Manuel a reuşit să continue înfrumuseţarea acestei biserici prin :

• vopsirea cu bronz a tablei,

• zugrăvirea pereţilor exteriori cu vopsea lavabilă de culoare albă,

• a fost refăcut tavanul din pridvorul bisericii,

• s-a iluminat nocturn incinta bisericii,

• a fost construită o troiţă în cinstea Maicii Domnului care se află în capătul aleii de acces,

• s-au inlocuit covoarele cu mochetă în biserică şi sfânţul altar,

• au fost înlocuite candelele şi policandrul din mijlocul bisericii cât şi cel din pronaos şi sfânţul altar cu unele greceşti,

• s-a ridicat o sobă de teracotă pentru încălzirea pe timp de iarnă în locul unui godin de tablă,

• a fost înlocuită întreaga tâmplărie exterioară metalică (uşi şi ferestre) cu tămplărie de P.V.C. cu geam termopan de culoare mahon,

• a fost dotată biserica cu sistem de alarmă performant şi un sistem de sonorizare,

• au fost inlocuite; cărţile vechi de slujba cu unele noi,

• sfintele vase cu unele aurite şi cădelniţă,

• vesminte preotesti brodate,

• icoane praznicale,

• acoperăminte pentru întreaga biserică în culori deschise şi unele închise pentru perioada postului mare.

    Pe lângă strănile existete au mai fost donate scaune tapiţate de culoare neagră şi pernuţe de acelaşi fel pentru persoanele în vârstă.

      Biserica veche parohială - capelă de cimitir, din Parohia Valea Crângului, Oraşul Urlaţi, judetul Prahova, este construcţie din zid de cărămidă, în paianţă acoperită cu tablă neagră. Nu s-a găsit nici o pisanie pe peretele de la intrare sau din interior şi nici din documentele vremii sau din cărtile de ritual anul construcţiei, numele ctitorilor sau alte date privitoare la actul de proprietate a acestui sfânt lăcaş.

       Din tradiţie s-a zis că biserica ar exista pe aceste meleaguri încă din anul 1782, iar din alte surse se pare că datează numai din anul 1845. Nu se ştie data exactă a vremii, mai sigur se pare a fi data de 1782. Biserica este situată într-o vale, depresiune, în mijlocul sesiei parohiale, care în 1904 era de 6 pogoane (curtea bisericii, lăcaşul de cult, cimitirul, curtea şi grădina casei parohiale, o rezervă de cimitir şi un teren arabil).
       Provenienţa acestui teren nu se cunoaste, însă Biserica şi parohia l-au stăpânit de la existenţa ei cu toate că parohia s-a înfiinţat prin dezlipirea de la Valea Urloi la 1 Martie 1937 prin stăruinţa Pr. Iliescu Gheorghe.

       Biserica este o construcţie veche din zid de paianţă şi din insemnările sporadice găsite într-un apostol, se pare că această biserică a fost schit mănăstiresc. Scrierea datează din anul 1815 ceea ce ne face să susţinem că existenţa bisericii aici este mai veche, adică din anul 1872.

        Pe a doua pagină a aceluiaşi apostol se găseşte scris cu litere chirilice de mână, următorul text: 1815 - "Să se ştie că acestu Apostol ce este al SF. Biserici - Schitul Marunţiş acul de al doilea s-au legat cu toată osârdia şi cheltuiala D-lui Jupân Ioniţă din Tîrgul Urlaţi, spre pomenirea tuturor neamurilor.” Este tradus şi transcris cu litere latine.
Cartea este legată din lemn şi piele şi datează din 1845, noiembrie 22 şi nu se află în stare tocmai bună.

   Din cele de mai sus rezultă că biserica veche parohiala-capelă de cimitir, datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (1782) şi că la început ar fi fost schit mănăstiresc cu unul sau mai mulţi vieţuitori. Tot de aici reiese şi numele celuilalt sat care alcătuieşte Parohia Valea Crângului – Mărunţis, aflat la sud-estul bisericii. Biserica cu hramul Sf. Voievozi este atât de veche încât tălpile de stejar sunt putrede. Acum vreo 100 de ani, cu ocazia unei renovări, biserica a fost încinsă cu o centură de fier, o platbandă de ancorare. Pereţii de lemn şi cărămidă sunt aşezaţi pe o fundaţie de suprafaţă cu tălpile şi pereţii la partea inferioară putrezite. Cu toată consolidarea facuţă cu ani în urmă cei doi contraforţi au fost măcinaţi.

   Catapeteasma este de zid, groasă de circa 35 cm. şi în stare de surpare. Dealtfel toata biserica se află în această stare, mai ales în partea de sud unde s-au format găuri mari fiind astupate cu cărămidă şi piatră. Acoperişul este putred şi nu mai poate susţine carton sau tabla ceea ce duce la scurgerea apei înăuntru. Biserica veche parohială ameninţă astfel cu prabuşirea.

       Pictura bisericii este o pictură slabă care s-a păstrat doar pe alocuri nereprezentand interes deosebit. Deasemenea obiectele care au mai ramas, ce alcătuiau mobilierul acestei biserici nu au o valoare artistică sau istorică.

Acesta este pe scurt istoricul bisericii vechi parohiale din Valea Crângului cu hramul SF. Voievozi. Biserica nu figurează nici în lista monumentelor istorice.

Conacul Brâcovenesc

      Oraşul Urlaţi are în componenţa sa următoarele localităţi: Arioneştii Noi, Arioneştii Vechi, Cherba, Jercalai, Maruntiş, Orzoaia de Jos, Orzoaia de Sus, Schiau, Ulmi, Valea Bobului, Valea Crângului, Valea Mieilor, Valea Nucetului, Valea Pietrii, Valea Seman, Valea Urloi.

În gura Urlaţiului, în locul unde Cricovul Sărat scapă de strâmtoarea dealurilor, în vara anului 1711 a stat Sf. Constantin Brâncoveanu cu cea din urmă oştire a Ţării Româneşti în luptele cu turcii. Aici amintim că în Cătunul Valea Crângului a fost construit un Conac (1705) ,,Casă Domnească” dintre vii care există şi astăzi, pe o suprafaţă de cca. 10Ha într-un punct de unde se putea supraveghea întraga vale a Cricovului; această clădire având şi un tunel de scăpare care nu s-a pastrat.

În perioada ,,sistematizării” comuniste (1975), localitatile Valea Nucetului, Maruntiş erau propuse pentru dezafectare, fiind în locuite cu plantaţii viticole. Însă legea a fost abrogată în 1990 şi situaţia a revenit la normal.

27 august 2010,
Pr. Paroh, Radu Manuel Mihail